Jem

Nice to enjoy on a rainy lazy Saturday.

And soul mates...

Acu vreo doua saptamani in jurul meu s-a tot discutat despre soul mates si such things. Diversi oameni, diverse pareri despre daca fiecare avem un soul mate sau nu, daca el/ea e unic/a sau poti avea mai multi/e soul mates, daca il/o ai is that supposed to be your perfect match? Si uite ca tot in Eat, Pray, Love am gasit o chestie pe subiect pe care o voi impartasi:

" People think a soul mate is your perfect fit and that's what everyone wants. But a true soul mate is a mirror, the prson who shows you everything that's holding you back, the person who brings you to your attention so you can change your life. A true soul mate is probably the most important person you'll ever meet, because they tear down your walls and smack you awake? But to live with a soul mate forever? Nah. Too painful. Soul mates, they come into your life just to reveal another layer of yourself to you, and then they leave. And thank God for it."

Opinii?

Cuvinte si orase

Din cartea pe care o citesc acum, respectiv celebra "Eat, Pray, Love" care e mult mai putin mooshy decat ma asteptam:)

" "Don't you know that the secret to understanding a city and its people is to learn - what is the word of the street?"
Then he went on to explain, in a mixture of English, Italian and hand gestures, that every city has a single word that defines it, that identifies most people who live there. If you could read people's thoughts as they were passing you o the streets of any given place, you would discover that most of them are thinking the same thought. Whatever that majority thought might be - that is the word of the city. And if your personal word does not match the word of the city, then you don't really belong there."
In continuare, se ajunge la concluzia ca urmatoarele orase au urmatoarele cuvinte:
Rome - sex
Vatican - power
New York - achieve
Los Angeles - success
Stockholm - conform
Naples - fight

Mi s-a parut dragutza treaba asta pt ca niciodata pana acum nu m-am chinuit sa asociez un singur cuvant cu un oras. E interesant si foarte dificil mi se pare. M-am chinuit sa fac asta cu orasele pe care le cunosc cel mai bine so far, namely Bacau, Bucuresti, Toulouse si Groningen. Si am ajuns la urmatoarea concluzie, desi nu foarte ancorata sau definita, si care din pacate e tot in engleza (regrete dar daca asa vin!):
Bacau - nu stiu inca dar promit ca revin
Bucuresti - to move
Toulouse - to enjoy
Groningen - to be

Voi ce pareri aveti? Care to share?:)

Fiti atenti!!!

Vedeti ce zicea Agatha Christie: "Very few of us are what we seem. " Mare dreptate are, huh?:)

Proiectii

Verisoara mea a fost la primul ei festival de teatru ever! Chestie care s-a lasat cu multe emotii contradictorii, cu descoperiri si forte proaspete, cu entuziasm si noi planuri. Si cu un mail luuuung catre mine in care toate acestea mi-au fost relatate cu lux de amanunte:)

E foarte interesant sa vezi cum unele lucruri se repeta, slightly different dar in mare la fel. Citeam ce imi scria verisoara si mi se parea ca ma vad pe mine acum 7 - 8 ani (frate, cat a trecut) la prima Timisoara din viata mea! Si e interesant sa iti amintesti acum de lucrurile astea pt ca deja sunt trecute, impamantenite, tu te cunosti mult mai bien pe tine si lumea din jur, asa ca analizezi totul altfel si realizezi impactul care a fost chiar mai mare decat il simteai pe moment. Ce imi aduc eu aminte de la primul festival? Pai...emotiile infioratoare dinainte de a urca pe scena si sentimentul de nemultumire ca nu a fost atat de bine pe cat de putea, bocetul comun din seara respectiva, Radu cantand Imagine, incarcatura teribila care s-a descarcat deodata, o fata din Suceava care m-a uimit cu sensibilitatea ei, secret friend, multitudinea de lume, descoperirea Timisoarei si a shaormei adiacente, englezii simpatici, conversatii dragutze, bocet individual pe trenul de intors, sentiment de legatura puternica cu oamenii aia cu care am share-uit toate astea.

Hmmm...dragutz e ca toate astea au venit si dupa ce aseara am purtat o conevrsatie despre ce inseamna sa fii pe scena si sa primesti reactia imediata a publicului si sa simti...oricum s-ar numi sentimentul ala:) Asa ca eu zic sa va aduceti si voi aminte si sa imi ziceti...voi ce mai tineti minte din primul festival de teatru?:)

Seara frumoasa

Aseara din nou, dupa multa vreme, am avut o seara extrem de frumoasa si intensa de dansat tango. Zau daca dansul asta nu scoate din tine tot ce ai si even more. Recomand cu caldura pentru sanatate sufleteasca si nu numai:)

Importanta

Am decis ca a nins destul pe blogul meu si ca ar trebui sa il updatez!:) Bine, ar trebui sa ii schimb fata si toate celea...poate fac asta in weekend daca ma ambitionez:)

Anyways...ce vroiam eu sa impartasesc e ca mi se pare uimitor cum oamenii pot sa simta importanta a ceea ce fac constant si neintrerupt. La modul ca, acuma lucrez de vreo luna deja. Imi place f tare ce fac - e interesant si mediul e dragutz si lumea e mai mult decat placuta si binevoitoare, se rade in cantitati acceptabile si am destula libertate cat sa am idei si sa simt ca i am actually doing stuff. Si chiar de cand am inceput am simtit ca fac ceva care helps people si actually imporves their quality of life (asta pt ca lucrez pe safety issues). Problema e ca, in teh big picture of things, si tinand cont de imensitatea de chestii birocratice si organizationale de care tre sa se tina seama pana cand chiar sa se aplice ceva, acel feeling de i am being useful se cam dilueaza. Si ma uit in jur, mai ales la seful meu, care e mereu atata de motivat si atata de into it si care considera misiunea lui si a departamentului asa de vitala si ma intreb cum poate. Pe de alta parte...mis e pare sanatos! Adica altfel, nu ai putea lucra trei sferturi din viata ta si fi fericit in acelasi timp, right? Si ma gandesc ca eu totusi sunt norocoasa ca momentele de demotivare nu sunt dese, probabil din cauza ca sunt mai optimista din fire. Dar daca nu ar fi asa? A descoperit cineva vreun secret de cum sa iti reafirmi utilitatea zilnic?:)