Intr-o asemenea casa locuieste profa mea de eco internationala. Intr-o casa desprinsa parca dintr-o carte de Balzac.
Pe o straduta mica din caramida rosie, aflata in centru dar strecurata in asa fel incat de-abia sa incapa bicicleta pe acolo, intr-o cladire veche, inalta, in care intri si te cuprinde frigul in timp ce urci pe niste scari mari si lungi si te admiri intr-o imensitate de oglinda ce te confrunta. Pt ca apoi sa intri intr-o camera de zi inalta inalta inalta, cu o biblioteca mare, din lemn, plina de carti legate in piele sau carton si cu o mobila desprinsa din vremuri mai de demult:) Iar dupa ce ai urcat, cobori niste scarute infime, pt a ajunge in biroul profei care e cat cele 3 camere ale noaste alaturate si in care vezi pierdut printre mobile mai masive, un laptop:)
E impozanta. Numai prin faptul ca I never imagined ca in ziua de azi mai exista oameni care locuiesc in asemenea locuri. Desi daca stai si te gandesti, cam rece ca sa fie casa in adevaratul sens al cuvantului.