Daca as fi scris postul asta aseara, in jurul orei 19.00 asa cum ma gandeam ca se va inatmpla, titlul s-ar fi terminat cu unul sau mai multe semne de exclamare iar tonul ar fi fost mult mai impetuos si enervat. Asta din cauza ca ieri am avut unul din momentele alea de frustrara cand iti dai seama cat esti de ignorant:)
Totul a inceput la ora de engleza cand am zis la inceput in gluma ca "That makes me feel ignorant!", pt ca dupa sa incep sa iau gluma in serios pt ca chiar sunt ignoranta. Ce nu stiam si m-a facut sa ajung la concluzia asta? pai...nu stiam de banca Grameen, nu stiam ca in Bangladesh oamenii aia sunt musulmani si nu stiu nimic despre Tahiti. Asa...asta a fost al engleza cand, desi putin intristata de nestiinta mea, nu am ajuns la stadiul de enrevare. De fapt, in timpul cursului d edupa m-a plesnit!
Era cursul de Eco internationala, cu un prof care mie imi place tare mult pt ca e unul din putinii care mi se pare si inteligent in domeniul lui dar si cu o cultura generala destul de raspandita, unuld in putinii care ne tot indeamna sa citim si sa facem stuff si unul din putinii care se mira cand isi da seama ca lumea nu stie chestii de baza(ceilalti deja au mai renuntat sa puna intrebari de genul "Va zice ceva asta?"). Da...si vorbea el acolo despre cum s-a devalorizat marca germana intre cele 2 razboaie mondiale de mii si miliarde de ori, pt ca sa termine cu ceva in genul "Cam asta se intampla acum in Zimbabwe! Nu stiti? Nu urmariti ultimele stiri?"...moment in care m-a pocnit! NU AI CUM!!! Oricat ai citi, oricat ai asculta si incerca sa imporve your knowledge, niciodata nu o sa stii tot ce se petrece peste tot in lume, macar la un nivel general(sa stii ca Zimbabwe are probleme monetare nu e tocmai in depth). Fie din cauza ca nu te inetereseaza totul, fie din cauza ca nu ai timp, o sa ajungi mereu sa nu stii chestie pe care ar fi util sa le stii si care probabil ti-ar placea sa le stii. Nici macar nu o sa mai ajung la capitolul tinut minte, ca memoria mea da de pe acum semne de oboseala.
Anyways...I must confess ca timp de vreo ora problema asta m-a macinat la modul ca m-a indispus putin. Dupa care insa...I had the perfect remedy! Good movie!
In Toulouse are loc Festivalul de cinema Latino-Americana...cu multe si frumoase filme de prin acel colt de lume. Aseara am fost cu Marui-ul la "Otavio e as letras"(Otavio si literele), film brazilian de o frumusete calma si pasnica. Toderita si Sergiu ...trebuie sa vedeti! Are o imagine grozava!Niste unghiuri asa frumoase + o strada care pe mine m-a tulburat putin. Si apoi muzica! Mirific! Frumoasa de numa-numa! Compusa de un neerlandez (gratie copain-ului olandez Maria auzise de respectivul...eu nu...din nou...ignoranta!:)), pe numele lui Wim Mersen(Maria...corecteaza-ma daca gresesc). Muzica din aceea de te transporta. Unde...depine de fiecare:) Iar al sfarsit m-a freaked out putin, pt ca se termina cu o scena dintr-un cinematograf...practic o panorama a unei sali care semana atat de tare cu cea in care eram noi, incat for a moment am crezut ca ne filmeaza pe noi. Si surprinzator...it spooked me out! Parca eram prinsa intr-un moment prea...nu stiu exact cum...dar care nu as fi vrut s afie prins de altcineva decat de mine:)
Da...si asta a fost ieri...
PS: Asta asteptai Polipciuc?:)
PPS: Frumoase flori, asa-i?:)
