De veo luna jumate, Ilinca s-a prins ca "da" si "nu" sunt niste cuvinte care au un inteles puternic si care raspund la majoritatea problemelor existentiale ale parintilor, fratilor, verisorilor si in general rudelor de tot genul care de care mai disperate de viata: "i-e foame fetitei?", "i-e somn fetitei?", "vrea fetita sa se joace cu X?" etc.
Copil deosebit de inteligent, Ilinca a inceput sa foloseasca respectivele cuvinte. Cu o hotarare si o tonalitate care ii pune la punct pe toti si pe ea o scuteste de o serie de intrebari sacaietoare. Ceea ce m-a facut sa ma gandesc ca noi rar folosim "da"-ul si "nu"-ul hotarat...no buts about it! Poate pt ca noi am si invatat ca "totul e relativ", aproape mereu e un "da" sau un "nu" cu jumatate de gura. Trist.
Vedeti...de asta zic eu ca de la astia mici trebuie sa invatam!