"I'm so happy I'm not a bachelor anymore." Asta mi-a zis o nemtoaica azi in drum spre casa si cam asta e atitudinea in general printre oamenii de master. Care nici macar nu se traduce intr-o aroganta nemasurata sau intr-un refuz de a socializa cu bachelor-ii, ci pur si simplu e un adevar rostit. Si chiar e adevarat. Pana si eu ma simt norocoasa ca nu mai sunt bachelor. Curios, dar chiar se simte cum sfera discutiilor s-a schimbat, upgradat putin as putea spune. Pana la urma, se cheama crestere si e normala.
Ca sa nu mai vorbim de party-uri. Multele party-uri date de Erasmusi, care sunt la fel peste tot, fie ca sunt in Franta sau in tara lalelelor. Mai ales spaniolii! Da Tudo, da Poli...spaniolii sunt la fel peste tot!:) Oricum, unlike Franta, aici stau mai mult cu est-europeni, care in general sunt niste oameni faini si interesanti. Si destepti. Inca nu am gasit comunitatea latino-americana:) Asta ca sa preintampimn intrebarile fetelor:)
Iar neerlandezii sunt imensi. Azi am avut primul curs, la care evident era cat pe ce sa intarzii ca m-am ratacit cu bicla(by the way, am bicla faina si dragutza!:)), si cand in sfarsit intram in sala cu o gloata mare de studenti m-am uitat in jur si...mi-am indreptat ochii spre tavan!! Man...sunt mari!!! Tre sa recunosc ca primul gand a fost "God, what am I doing here?":)
Oricum, venitul aici a fost mai simplu. Desi teoretic ar fi trebuit sa fie mai complicat din punctul de vedere al casei and so on. Dar, funny enough, nu a fost depressing. Ce-i drept am si adoptat o atitudine "Nu ma gandesc ca ma deprim!", ceea ce probabil a ajutat dar oricum, de tot timpul cat sunt aici, am avut numai o zi aproape de disperare, chestie care s-a ameliorat datorita Olgai si s-a concretizat intr-un paltonas roz de toata frumusetea achizitionat de la sectorul pt copii:)
O alta chestie care imi place aicea e ca gasesti tot c epierzi:P Pentru ca da...se pare ca isprava mea cu pasaportul nua fost o chestie izolata:) Trecand peste faptul ca am pierdut in IKEA esarfa de la Radu si am fost super incantata cand am gasit-o apoi la Lost&Found, ieri mi-am pierdut geanta. Mai exact mi-a cazut din spatele bicicletei unde o tineam(nici nu vreau sa aud despre cat de rau a fost ca o tineam acolo...yes...i know, i know!) si am gasit-o 10 min mai tarziu rezemata de un stalp...deci evident pusa acolo de cineva. Needless to say ca nu lipsea nimic. Nici macar aparatul foto:)
Da...si ma simt chill lately. Adica asa mi se pare ca prioritatile s-au schimbat. Aproape ca ma tem sa nu devin antisociala ca I simply don't care anymore! Si vreau sa ma asez! De asta...imi doresc foarte tare sa ma vad reajunsa aici miercuri seara...sau joi dimineata dupa o noapte de odihna netulburata. Nu de alta, dar in ultima perioada am fost mereu pe drumuri, mereu doing stuff si tre sa ma focusez sa fac stuff care sa matter pt mine. Si sa nu ma risipesc(mama, ce am sunat ca Vero acuma:))
Da...iar orasul e frumos tare! Chiar e un oras cu care you can easily fall in love with. Cochet, de dimensiuni onorabile si curat. Si traficul cu bicle e incredibil! Ti-e mai frica de ele decat de masini! Dar ne obisnuim cu toate...si dupa ce o sa mai treaca chestiile de acomodare sper sa ies destul de des cu bicla din oras ca aud ca imprejurimile sunt frumoase as well.
Ma gandeam acum sa incep un alt paragraf cu "Da..." dar am renuntat:) Anyways...sper sa keep on dancing si anul asta!:)
That's all folks! Tune in again for the sequel!:)