Da stiu...lame titlu de blog. Dar honestly, saptamana asta (cam pe joi asa) am avut o revelatie! De fiecare data cand o sa ma intorc in Bucuresti, asta o sa fie viata mea: o serie continua de momente furate, de intalniri la ceai(am baut atata ceai zilele asta de numa-numa...noroc ca imi place!), suc sau plimbari cu oameni dragi. Nu ca asta nu ar fi bine, din contra, doar ca nu e de ajuns! Si e trist, daca stai si te gandesti.,..cand esti plecat te gandesti "off...de-abia astept sa vb cu x-ulescu", pt ca atunci cand ajungi sa vorbesti cu respectivul, timpul sa treaca mult prea repede!! Nu ai cum sa recuperezi atata timp, sa ii zici tot ce vroiai sa ii zici si de cate ori te gandisei "asta ar trebui sa ii zic lui x!" si...it just isn't enough!
Si nu...nu sunt deprimata! Doar ca am asa un sentiment enervant de neputinta. Pt ca imi dau seama ca asta nu e o situatie temporara. De fapt, non-temporalitatea asta a fost revelatia! In afara de cazurile extrem de norocoasa(a se vedea Serge si Pinky), cand anumite evenimente aduc oamenii mai aproape...in rest...this is life!! Which sucks!
Dar in acelasi timp mi-am mai dat o data seama cat sunt de norocoasa, ca am oameni care tin la mine, chit ca nu vorbim si ne vedem rar (Mersi Oana draga:)) si pana la urma, ca am de la cine sa fur momente:)