Eu citesc acuma o carte ce se cheama "The Tipping Point", scrisa de Malcolm Gladwell, un fel de guru al business-ului. Ma rog, desi cam reticenta la inceput la stilul asta de carti, asta s-a dovedit a fi o alegere foarte buna. Ideea ei de baza e ca exista epidemii sociale care ajuta de exemplu la lansarea unui nou fashion trend, la raspandirea unui zvon , la lansarea unei afaceri. Si aceste epidemii au un tipping point de la care se porneste toata nebunia. Ma rog...ideea e ca face el o intreaga teorie pe asta si identifica niste elemente specifice raspandirii eficiente ale unei astfel de epidemii.
Acuma, la ce vroiam sa ajung, este faptul ca povesteste la un moment dat de un experiment facut de niste cercetatori psihologi de la University of Stanford care vroiau sa vada cum afecteaza contextul comportamentul oamenilor. Contextul in sens de mediu imediat...situatie concreta in care e pusa cineva. Si au vrut ei sa vada daca inchisorile sunt locuri nasoale pt ca oameni nasoli sunt acolo sau pt ca ele in sine sunt un mediu nasol. Si au facut urmatorl experiment: au format replica unei inchisori in basementul facultatii si au selectat 42 de oameni care au dorit sa participe la expermient. I-au selectat, dupa cum zic ei, cat mai "psychologically normal" si i-au impartit in 2: 21 erau gardieni, 21 prizonieri. Acestia din urma au fost arestati in casele lor, li s-au pus catuse, au fost adusi la "sectie", amprentati, dati haine de "inchisoare" si alocati cate un numar. Totul ca sa fie cat mai veridic. Ideea e ca ceea ce a urmat a fost mult peste asteptarile cercetatorilor. Oamenii s-au schimbat radical. Unii gardieni care erau pacifisiti declarati mai inainte, acum au trezit prizonierii la 2 noaptea si i-au pus sa faca flotari sau tot felul de chestii monstruoase. Spuneau cercetatorii ca se asteptasera la schimbari dramatice dar ca viteza si amploarea a atins cote imense. S-a ajuns la batai si torturi psihologice destul de mari, asa incat experimentul a fost oprit dupa 6 zile.
Erau si marturii ale oamenilor care participasera. Uniul din gardieni spunea ca nu stie cuma putut atinge un asemenea "peak of creativity in what regards mental cruelty". Iar un prizonier zicea ca desi toata lumea se refera la el ca la un experiment, pt el a fost real. El nu se mai simtea el, ci numarul 461, prizonierul care era inchis acolo! Si mai spunea ca a fost o experiente cutremuratoare dar care l-a ajutat in multe privinte.
Asa...mie mi s-a parut infioratoare chestia asta si in timp ce citeam ma tot gandeam "Cine ar vrea sa participe la asa un experiment?" (asta pt ca evident ca participarea a fost voluntara). Dupa care mi-am adus aminte ca am citit ceva recent de Paleologu care spunea ca el nu regreta ca nu a fugit din tara (desi ar fi avut posibilitatea) si ca a facut inchisoare (specifica evident ca se refera la inchisoare normala si nu la chestii gen experimentul de la PItesti si tot asa) si ca experienta asta la completat ca scriitor si ca om si ca raportare fata de ceilalti. Si ma gandeam dupa asta ca poate un experiment din asta ar fi bun. Adica, cred ca mi-ar fi frica de moarte de ce as putea sa aflu dar poate ca pana la urma nu ar fi o chestie rea. Adica, chestiile care te schimba definitiv nu sunt neaparat rele, nu? Desi sunt infioratoare.